
“
Dupa “V for Vendetta” si dupa “
Cred, de asemenea, ca pe coloana
De retinut...


Un alt blog care mi-a placut este Jurnalul lui Tanase. Din pacate, blogul consta numai in cateva posturi. As fi vrut sa-l citesc zilnic, da’ ce sa-i faci? Omu’ scrie numai cand simte...


TrekEarth este probabil cea mai calda comunitate fotografica de pe net. Si, credeti-ma, eu m-am inscris in aproape toate!
De ce-mi place? Pentru ca esti mereu binevenit. Pentru ca esti tot timpul bagat in seama. Pentru ca au un sistem pe puncte care te motiveaza. Pentru ca aici primesti cel mai bun feed-back ca fotograf amator sau nu. Si-ar mai fi cateva...
Nu prea sunt permise prelucrarile excesive si nu trebuie uitat faptul ca este un site axat pe fotografie “geografica”. Imaginea ta trebuie sa ilustreze un peisaj, un personaj pitoresc sau ceva legat de cultura unei regiuni. Nu ii intereseaza fotografii ale pisicii tale, indiferent cat de artistic au fost realizate...
A, era sa uit... Galeria mea de pe Trekearth...
“Schindler’s List” este un film complet. Un film care te trece prin toata gama de emotii posibile. Un film care te ridica din cele mai negre adancuri spre cea mai luminoasa inaltime. L-am ocolit cat mi-a fost posibil pana acum datorita subiectului care devine din ce in ce mai insuportabil pentru mine.
In timp ce ma uitam la el, nu ma puteam abtine sa nu-l compar pas cu pas cu “Empire of the Sun” (un hit mai vechi al lui Spielberg) si cu “The Pianist” al lui Polanski (din perspectiva subiectului). “Empire of the Sun” prevestea, daca vreti, complexitatea actuala a filmelor lui Spielberg. Fara experienta aceea de acum 19 ani, “Schindler’s List” n-ar fi fost ceea ce este acum. Facand o paralela cu “The Pianist”, pot spune ca amandoua sunt impresionante. Poate e mai mult dramatism in filmul lui Spielberg dar filmul lui Polanski beneficiaza de un altfel de happy-end care pe mine m-a impresionat enorm. Plus ca, la “The Pianist”, am fost la premiera la Sala Palatului unde a venit si Polanski si, prin prisma faptului ca l-am vazut pe ecran mare si nu pe nenorocitul meu de monitor, l-am situat undeva deasupra...
Daca vreti sa cititi mai multe despre Oskar Schindler, o puteti face aici...
Citesc bloguri. Pe majoritatea, in diagonala...
Se intampla insa, din cand in cand, sa dau si peste unul care merita citit litera cu litera...
Cum e asta...

Din intamplare, am nimerit astazi pe site-ul lui Dalai Lama. Si m-am oprit putin...
Pe tipul asta l-am gasit pe photo.net. Cat poate conta prelucrarea unor fotografii... Super!

Stiti care e chestia cu artistii 3D? Nu pot fi prolifici. Pot face lucrurile bune, se pot apropia la un pas de perfectiune dar nu pot avea in galerie sute de opere. De ce? Pentru ca investesc mult prea mult timp in crearea unei singure imagini, pentru ca ajung la un moment dat sa nu mai creeze pentru ei insisi si se apuca de facut comisioane pentru companii producatoare de jocuri, pentru ca, intr-un final, se plafoneaza...

Cand nu vreau sa-mi bat capul cu intrigi complicate, aleg sa vad un film cat mai simplu, cum sunt cele de actiune. Imi plac in special cele asiatice si, daca au putina culoare si cateva acrobatii, ma declar multumit.
Am vazut “Tom yum goong” aseara. Thailandez. Nu o sa ma opresc la poveste. Un singur lucru pot mentiona. E vorba de razbunare...
Imagini frumoase dar cam prost editate. Actori care nu merita mentionati. Putin realism. Bucuria a fost insa alta... Am descoperit un tip care, se spune, il va intrece sigur pe Jackie Chan, pe Jet Li si chiar pe Bruce Lee. Sunt lucruri care nu ma mai impresioneaza asa de usor. Ei bine, Tony Jaa a reusit. Se misca fantastic si o face foarte natural. Nota 10.
Nu e un film pe care sa il vezi cu prietena dar merita sa te uiti la el cu amicii si, crede-ma, vei fi uimit! Nu e poveste de retinut dar scenele de lupta...